Totul despre Margo

Punctul culminant al Oscar-urilor din 1951 a fost fără doar şi poate producţia lui Joseph L. Mankiewicz, All About Eve, care venea din direcţia teatrului, care şi până în ziua de azi deţine recordul în ceea ce priveşte numărul de nominalizări (14). În acest fel, doar Titanic, pelicula lui James Cameron a reuşit să-l ajungă din urmă, cu 60 de ani mai târziu. În schimb filmul lui James Cameron a câştigat 11 premii din cele 14 nominalizări, în timp ce All About Eve a încasat doar şase. Fără îndoială, şi pelicula lui Mankiewicz ar fi meritat cel puţin tot atâtea premii, dar acesta este deja subiectul unui alt articol. Mai bine să ne uităm ce merită aflat despre această Eve…

În primele minute ale filmului – cât de suprinzător – suntem prezenţi la o gală a decernării premiilor Oscar, unde tocmai o vedetă tânără, Eve Harrington, primeşte premiul pentru cea mai bună actriţă. Printre altele este prezentă şi o actriţă mai în vârstă care priveşte neîncrezător înmânarea statuetei. Datorită naratorului foarte drăguţ, într-o poveste în poveste, aflăm în curând pe cine am avut ocazia să vedem. Margo Channing (în pielea lui Betty Davis, care este strălucitor de neobosită) este una dintre cele mai renumite actriţe de pe Broadway, care nu poate să se împace cu ideea îmbătrânirii. Margo are 40 de ani, ceea ce în zilele noastre înseamnă mai degrabă tânăr, decât bătrân, dar în acele timpuri, în acele cercuri, obrajii fragezi aveau mai multe şanse să devină vedete, decât matroanele capricioase, cu pielea obosită. Din cauză că nu prea se împacă cu ea însăşi, Margo se ceartă cu toată lumea, şi relaţia ei trece printr-o perioadă dificilă, iar apatiţia lui Eve Harrington (Anne Baxter) vine tocmai la ţanc. Se spune că tânăra fată ar fi cea mai mare admiratoare a lui Margo: a fost la toate spectacolele ei, şi ea este idolul ei cel mai mare. Margo, care e buimacă din cauza plictiselii, o ia pe fata prea pedantă şi prea modestă sub aripile ei, fără să suspecteze că în spatele acestei inocenţe se ascunde o femeie de-a dreptul malefică, care vrea să atenteze la succesul lui Margo… Cum se ridică una dintre cele două femei (Eve) tot aşa se afundă din ce în ce mai adânc cealaltă (Margo) – actriţa disperată încetul cu încetul îşi pierde partenerul de viaţă, prietenii, cariera şi poate ce este cel mai important: se pierde pe sine.

În filmul lui Mankiewicz, teatrul este un coşmar darwinian, unde o actriţă nu are şanse să înainteze numai dacă scoate craca de sub predecesorii ei. Principala victimă a coşmarului a fost o alegere perfectă: Bette Davis s-a specializat în interpretarea actriţelor suferinde, din cele zece nominalizări la Oscar, a primit patru pentru roluri similare. O altă ironie ciudată a sorţii este că în cursa pentru premiul Oscar pentru cea mai bună actriţă Davis s-a confruntat cu partenera ei din film, Anne Baxter – la fel ca în prima scenă a filmului – deşi până la urmă nici una nu a câştigat, voturile fiind împărţite. După părerea multora, faptul că Baxter nu a fost nominalizată în categoria cea mai bună actriţă într-un rol secundar, a fost un sabotaj; caz în care Bette Davis ar fi câştigat Oscar-ul şi statueta ar fi ajuns în mâinile cuiva mult mai memorabil, decât Judy Holliday, eroina lui George Cukor în pelicula Born Yesterday.

De altfel pentru rolul lui Margo Channing a fost cooptată Claudette Colbert, care până la urmă nu a putut accepta din cauza problemelor cu spatele. Apoi rolul i s-a oferit lui Ingrid Bergman, care la vremea aceea deja trăia şi lucra cu Roberto Rossellini în Italia, şi nu a acceptat. Numele lui Bette Davis ca o posibilă interpretare a lui Margo Channing, a apărut doar în ultimul moment – dar privind acum în urmă ar fi imposibil să ne imaginăm pe oricine altcineva în acest rol. În afară de cele două actriţe principale vedem feţe cunoscute de pe Broadway: Thelma Ritter, Gregory Ratoff, Hugh Marlowe, Gary Merrill, (care după filmări imediat s-a căsătorit cu Bette Davis), George Sanders, Celeste Holm (care este singura actriţă care a jucat în acest film şi este încă în viaţă). În această pleiadă de vedete a apărut şi Marilyn Monroe, la vremea aceea necunoscută încă: interpretează rolul unei actriţe tinere, care în lipsa talentului încearcă tot felul de tertipuri şi dulcegării pentru a pune mâna pe un rol. A fost doar prefăcătorie, sau şi-a interpretat propriul destin în decurs de câteva minute?

În zilele noastre, când auzim titlul All About Eve, ne aducem aminte de un alt titlu Todo sobre de mi madre / Totul despre mama mea, filmul lui Pedro Almodóvar, de asemenea peliculă câştigătoare de Oscar. Bineînţeles, asemănarea nu este o întâmplare, deoarece Almodovar încearcă să-i aducă un omagiu lui Mankiewicz, care în decursul carierei sale a scris 48 de scenarii, a regizat 20 de filme şi a fost producătorul a altor 21 de filme. Personajul lui Almodovar, Esteban, se plânge că traducerea titlului filmului lui Mankiewicz în spaniolă este greşită: în loc de Eva al desnudo, ar trebui să fie Todo sobre Eva. Esteban începe să scrie în carneţel „Todo…” şi astfel se conturează şi titlul filmului lui Almodovar pe ecran. Despre motivul celor ce se întâmplă putem să facem presupuneri, dar din punctul de vedere al filmului original, acestea ar fi total irelevante.

În 1971 a apărut un discurs amplu despre scenariul filmului Totul despre Eva, ce s-ar putea traduce Şit mai mult despre Totul despre Eva (More About All About Eve). Mankiewicz ar fi împlinit 100 de ani, în februarie al acestui an (2009, n.t.). Întotdeauna a crezut că îşi va putea scrie memoriile înainte să moară, din păcate nu a reuşit – ce lectură senzaţională ar fi fost! Dar în loc de scriptologie noi avem acces la toată filmografia lui Mankiewicz, a cărei fiecare piesă poartă nenumărate urme ale amintirilor lui.