Pathé Frères


În fluxul constant al istoriei cinematografului, destinul casei Pathéne reamintește, dacă era nevoie, că filmul reprezintă și un business, nu doar o aventură artistică. Flerul pentru afaceri constituie o condiție sine qua non pentru supraviețuirea în branșă- constrângere căreia trebuie să i se supună oricine caută succesul aici. Pathé reprezintă exemplul timpuriu al împlinirii acestei dimensiuni a cinematografului.



După inventatorii camerei suple, utilizabile în interior dar și în plein air – frații Lumières,după vrăjitoriile lui Méliès, cu supraimpresionările și trucajele sale, era fatal ca și modelul de afaceriîn domeniu să-și primească botezul pionieratului.

Agilitatea

Firma Pathé Frères a personificat, prima pe glob, modelul integrării industriale a producției de filme, atât pe verticală cât și pe orizontală. În conștiința cunoscătorilor va rămâne imaginea unuigigant al domeniului, cea dintâi multinațională care domină autoritar piața filmelor. Nu e mai puțin adevărat că și precedentele muze căpătaseră consistență numai prin alierea cu Mercur, sau, mai precis, cu câte un reprezentant emancipat al geniului comercial. Să ne amintim de rolul unui Duveen pentru pictură, ca să dăm un exemplu la îndemână.

Începută ca o întreprindere de familie implicându-i pe cei patru frați Pathé – Charles, Émile, Théophile și Jacques – firma își revendică titulatura familiară de la această uniune fraternă. Spiritus rector e primul dintre cei enumerați, eminența cenușie pe care George Sadoul îl va cadorisi cu porecla „Napoleonul cinematografului”. Punctul de start pare să fie 1894, când cvartetul înfințează cea dintâi firmă având drept obiect de activitate comercializarea gramofoanelor. După un an magazinului i se adaugă, în mod inspirat, o fabrică de profil. Ambele se dovedesc reușite, accentuând independența întreprinderii.

Însă din 1895 un alt domeniu promitea o diversificare fructuoasă a portofoliului de afaceri. Întâia proiecție Lumières,de la Grand Café pe Boulevard des Capoucines din Paris, adusese modesta sumă de 35 de franci. Însă peste mai puțin de o lună, proiecțiile regulate ale acelorași strângeau 7000 de franci pe săptămână și tendința era de creștere. Publicul trecuse peste surpriza noii descoperiri. De acum își dezvoltase gustul pentru aceste vederi în mișcare, cerea altele, mereu mai noi. Concluzia se impunea de la sine.

Cartelul cinematografic

Așa începe, în 1896, aventura Pathé în cinematografie. Încă în acel an sunt semnalate filme ale casei exportate până în America. În 1897, pentru a mobiliza capital suplimentar, Charles decide listarea companiei la bursă, de acum numită Compagnie Générale des Établissements Pathé Frères Phonographes & Cinématographes.

Anul 1902 pare hotărâtor în dinamica afacerii. Este anul în care Pathé achiziționează licența și patentele Lumière, pe baza cărora dezvoltă un model propriu pentru un aparat de filmat, mai compact și ușor portabil. Dublează acest efort înființând o fabrică de peliculă fotosensibilă marcă proprie. Inovația tehnică va reprezenta o constantă în activitatea firmei. În 1912 introduce pathéscope-ul: o cameră de filmat modernă, proiectată să lucreze cu peliculă proprie de 28 de mm non-flamabilă (progres imens față de vechile emulsii, care dădeau bătăi de cap sub aspectul pazei contra incendiilor). În 1922 Pathé promovează conceptul care mai tâziu va căpăta eticheta de home-cinema: un nou format de peliculă, de 9,5 mm, Pathé Baby, utilizabil de către publicul obișnuit. În sfârșit, inovație la nivelul formatului: conceptul de jurnal cinematografic, sau newsreel pe anglo-saxonă, cu producție regulată și frecventă reprezintă tot o contribuție a firmei. Inovația capătă și o consacrare: primele jurnalele Pathé Gazette, care se succed cu regularitate din 1910 și al căror model se răspândește pe toate continentele. Firma nu ezită nici în cazul experimentelor în domeniul filmului color (prin pictare manuală) ca și al filmului sonor (sincronizare între imagine și înregistrarea audio de pe gramofon – tot o specialitate a casei).

În acest punct trebuie să facem o precizare. Sistemul de producție „fordian”, echivalat în general cu producția filmelor pe bandă rulantă și pe care cei grăbiți îl cataloghează drept „hollywoodian”, originează în țara culturii și a fanteziei – Franța. Îl are drept inventator pe Charles Pathé, care aplică sistemul în studiourile pe care le deschide tot în fatidicul an 1902, la Vincennes. De unde se demonstrează încă odată cât de înșelătoare pot fi etichetările superficiale.

Destinul planetar

1902 reprezintă o dată remarcabilă și din alt punct de vedere: de acum începe, în adevăratul sens al cuvântului, aventura internațională a casei Pathé. Care își deschide o filială în Bruxelles, începe construirea de cinematografie noi (cum e celebra sală de lux Omnia-Pathé, deschisă la Paris în 1906),văzute ca părți ale unuia și aceluiași imens lanț de distribuție. Unele filiale se transformă în companii în toată puterea cuvântului. Așa sunt Hispano Film (Madrid, 1906), Pathé Russe (Moscova, 1907) Film d‘Arte Italiano (Roma, 1909). În același an se lansează, la Londra Pathé Britannia, pentru ca, peste un an, să apară Pathé America, deschis la New York, dar și o filială japoneză, la Tokyo. Prin 1914 compania se simte suficient de puternică pentru a deschide un al treilea studiou de producție, chiar pe continent american, la Fort Lee, în New Jersey, unde va produce filme de succes. A doua uzină de filme precedase întreprinderea americană cu câțiva ani, prin deschiderea unui studio în Anglia. Corporația își infiltrează tentaculele până și în organizația concurentă și transatlantică a MPPC (creată de Edison) sub sigla Continental, ce reunea două companii: Pathé și Star.

În câteva cifre, puterea companiei Pathé poatefi rezumată astfel: înaintea celui de-al doilea război mondial, casa avea poziție dominantă pe piața aparatelor de filmat și a proiectoarelor aferente. Se spune că 60% din tot ce s-a filmat pe plan mondial până în 1918 s-a realizat prin camere Pathé. În 1908, Pathé exporta în SUA de două ori mai multe filme decât erau capabile să producă toate companiile americane luate la un loc. Peste un an situația se va repeta și în Marea Britanie. Până la acel moment, compania construise, numai în Franța și Belgia, aproximativ 200 de cinematografe noi. Profiturile companiei se situau între 5000% și 10 000% raportat la suma investită.

Pionieratul

Dintre artiștii cu care Pathéa lucrat de-a lungul timpului, probabil cel mai cunoscut rămâne Méliès, deși colaborarea cert atribuibilă se reduce la un film, Visul Baronului Münchausen, din 1911. După care temperamentul artistului nu încape în teaca prescrisă de paternalismul corporatistului, rezultând divorțul. În schimb, un Max Lindner își va realiza majoritatea celor  400 de pelicule sub auspiciile companiei, integrându-se perfect în climatul de aici. În sfârșit, un alt nume din lista Pathé ar fi regizorul Ferdinand Zecca, realizatorul unor titluri ca 10 femei pentru un bărbat.

Casa Pathé este creditată și cu inițierea unor industrii locale de film, prin sucursalele sale. Așa se întâmplă în Australia, în India – rezultă, deci, că și Bollywood are rădăcini franceze :-) – în Japonia și în Brazilia.

În 14 iunie 1913, ziarul Kolozsvári Hírlap anunța, printr-o știre de la pagina 4, că între directorul Teatrului Național din Cluj, Janovics Jenő și puternica societate Pathé semnează un contract prin care francezii își trimit la Cluj regizorii, operatorii, specialiștii camerele și toate dispozitivele necesare pentru înregistrarea de subiecte teatrale ungurești preparate pentru marele ecran. Primul film urma să fie Mânzul bălan (A sárga csikó). E actul de naștere al cinematografiei transilvane și maghiare. În aceste condiții vin la Cluj regizorul Felix Vanyl și operatorul Robert Montgomert. Aventura cinematografică putea începe și pe malurile Someșului. Ea va continua vreme de ani buni. Și dacă, în contextul Primului Război Mondial, colaborarea cu Pathé se întrerupe fortuit (deși…) impulsul inițial nu își pierde din importanță.

Un caz aparte îl constituie filiala britanică, care va deveni cunoscută drept British Pathé, care dăinuie până azi și care și-a transferat, recent, întreaga arhivă vizuală pe YouTube. Comorile documentare pot fi vizionate la adresa: https://www.youtube.com/user/britishpathe. Sunt știri, reportaje și bruturi adunate de filiala britanică pe parcursul a mai bine de opt decenii, martori audiovizuali (sau doar imagistici) ai unei istorici care se însuflețește în fața ochilor noștri dincolo de textul adeseori sec al manualului de istorie. Cele mai valoroase rămân micile fragmente de viață, oameni trăindu-și pur și simplu existența, într-o suită care, de-a lungul epocilor și revoluțiilor, ne întoarce la constantele existenței umane.

Sfârșit de capitol

În contextul crizei economice care se profila în 1929, Charles Pathé îi cedează compania lui Bernard Natan. Încă de la sfârșitul războiului mondial se profilau la orizont norii negri ai depresiunii. Mărimea colosală a întreprinderii juca de acum în defavoarea ei, făcând-o mult mai vulnerabilă la fluctuațiile piețelor. Asta și în condițiile în care filmul nu este un produs obișnuit. La acestea trebuie să adăugăm alți doi factori: influența războiului asupra industriilor europene, indiferent de specificul lor; și ascensiunea producției americane, de acum tot mai aptă să-și desfacă produsele în Europa.

Vânzarea activelor și acțiunilor firmei se desfășura susținut, de ani buni, obiectivul lui Pathé fiind de a asigura un flux constant de capital tot mai necesar unei activități sensibile la evoluțiile economice generale. Printre primele victime ale restructurării au fost studiourile. Cel american va fi vândut printre primele, încă din 1921. Prin 1931 se va topi sub sigla RKO Pictures. O soartă similară vor avea studiourile britanice, intrate în portofoliul Eastman Kodak în 1927.  La data transferului de proprietate al companiei-mamă, fondatorul renunțase deja la denumirea și la sigla firmei (celebrul cocoș galic) pentru avantaje financiare meschine. De acum, societatea va evolua pe alte coordonate, la fel ca și filialele sale. Astăzi e mai mult o evocare nostalgică a unor vremuri de pionierat decât un jucător cu greutate pe piața entertainmentului. Lumea filmului pare să-și tragă efemeritatea de la fragilitatea întruchipărilor de lumini și umbre care constituie esența sa.


Tag-uri pathé