Istoria studioului 20th Century Fox se aseamănă cu subiectele animate ale blockbuster-urilor produse de către acesta: accidentele întâmplătoare şi moartea timpurie au influenţat într-un mod la fel de decisiv soarta acestuia, precum şi invenţiile care au schimbat industria filmului la nivel global sau momentele de criză, politice şi financiare, care au lovit lumea întreagă. Compania care a fost aproape de faliment de mai multe ori, cu toate că a trăit eşecuri, se bucură de 30 de ani de un happy end fără sfârşit.
Începutul istoriei 20th Century Fox este neclar. Conducerea companiei – după o perioadă lungă de dezbateri – a definit ca dată a naşterii acesteia fuziunea din 1935, însă istoricii filmului îşi menţin şi în momentul actual punctul de vedere conform căruia acesta a pornit în 1915, an în care William Fox a înfiinţat Fox Film Corporation. Chiar dacă se alege anul 1935, este cert faptul că fără inovaţiile provenite de la lucrătorul de origine evreiască maghiară care a fugit în America, dezvoltarea companiei – care se află şi azi în poziţia leaderului pe piaţă – ar fi evoluat cu totul diferit. Prin urmare, schiţarea firmei Fox Film Corporation în prezentarea istoriei studioului este esenţială.
Capitolul de acţiuni: Fox Film Corporation
Fox (cu numele adevărat Fried Vilmos, modificat datorită scopurilor de afaceri viitoare), ucenicul de la spălătorie, a avansat în foarte scurt timp în poziţia de întreprinzător. Acesta a înfiinţat în 1908 o sală de cinematograf pe Broadway, după care a urmat înfiinţarea mai multor asemănătoare. Rolul de showman a fost întotdeauna departe de caracterul lui Fox, proprietarul de cinema care a parvenit muncind din răsputeri, a fost renumit pentru stilul lui de conducere dur. Conform bârfelor răspândite, dacă în timpul proiectării filmelor finanţate de compania sa, un singur spectator a căscat, l-a socotit ca eşec personal în alegerea regizorului şi nu a mai fost dispus să colaboreze cu acesta.
Pe lângă numele lui Marcus Loew, Carl Laemmle, Adolph Zukor şi Louis B. Mayer, şi numele lui Fox a fost inclus pe lista care enumeră întreprinzătorii care au constituit structura de bază a sistemului hollywoodian actual. Strategia lui Fox a fost orientată de integrarea pe verticală, controlând toate ariile de activitate ale industriei filmului într-un lanţ tehnologic, prin urmare a supervizat toate etapele realizării unei pelicule de la filmare până la proiectare, dispunând de reţeaua proprie de cinematografe şi distribuţie internaţională. Calitatea extraordinară de coordonator al lui Fox este dovedită şi prin faptul că, pe când băncile mari din New York au devenit acţionari majoritari în cele mai importante companii producătoare de filme, datorită creşterii cheltuielilor acestora, Fox a reuşit să-şi păstreze independenţa până la începutul anilor ’30, supervizorii de producţie băgăreţi rămânând, în tot acest timp, departe de Fox Film Corporation. Arta poetica (referitoare la realizarea de filme) a lui William Fox a fost una relativ simplă: nu a definit limite de gen, nu a revendicat conţinut artistic, şi-a propus doar satisfacerea nevoilor publicului care tocmai lăsa în urma lui scara de valori victoriană. A tins spre unirea acţiunii animate, al romantismului captivant, a emoţiei care a lipit spectatorii de scaune, precum şi a lumii vizuale uimitoare. A pus povestea mai presus de toate.
Staruri pe banda rulantă
Pentru ca muncitorul să devină sclavul filmului, a fost nevoie de idealuri. Fox şi-a dat seama la timp de faptul că promovarea unui film nu trebuie realizată prin reclama producătorilor, ci mai degrabă prin prezentarea pe ecrane a unor personaje cu care spectatorii se identifică. Prin urmare, a creat conceptul de star, care a schimbat în totalitate relaţia publicului cu filmul. A creat staruri pe banda rulantă, fără a-şi precupeţi banii şi energia, pe care pe urmă i-a prezentat plimbându-se pe covoarele roşii, în lumina aparatelor de fotografiat, această strălucire fiind exact ceea ce publicul aştepta să vadă. Peste puţin timp, oamenii s-au îndrăgostit de starurile din filme, urmând moda transmisă de aceştia şi copiind „obiceiurile lor”. Filmul a devenit în scurt timp principalul instrument de manipulare a industriei de frumuseţe, aducând întreprinzătorilor din domeniu venituri semnificative.
Printre starurile create de Fox, primul care trebuie menţionat este Theda Bara, chiar dacă renumele acesteia s-a şters într-o măsură în care doar admiratorii filmelor mute îşi mai aduc aminte de ea. Mai mulţi cunosc însă termenul vamp legat de persoana sa care defineşte femeia fierbinte şi seducătoare, şi care – conform unor păreri eronate – ar proveni de la Marlene Dietrich. În filmul A Fool There Was (r. Frank Powell, 1915), Bara intră în pielea unui demon răpitor, care pune mâna pe un diplomat însurat, prin sexualitatea pe care o emană. Cu toate că atributul de vampir îi este caracteristic doar în sens figurat, denumirea caracterului acesteia pe lista actorilor este „vampirul” (The Vampire), prescurtarea acesteia devenind un fel de etichetă pentru tipul de femeie fără prejudecăţi şi sexi. Colaborarea dintre Fox şi Bara a continuat până în anul 1919, din ea rezultând un număr mare de filme de succes. Cea mai mare producţie comună a acestora este considerată Cleopatra (r. J. Gordon Edwards, 1917), care însă s-a pierdut aproape în totalitate, fascinanta sa lume vizuală şi decorul său grandios fiind păstrate doar pe fotografii de platou.
Will Rogers, actorul cu o mie de feţe, i-a adus de asemenea lui Fox un număr mare de filme de succes, dintre care cele mai memorabile sunt probabil creaţiile regizate de John Ford, adus la companie în anul 1920: Doctor Bull (Doctor Bull, r. John Ford, 1933) prezintă problemele zilnice ale unui medic dintr-un orăşel de provincie, pe parcursul cărora un affair privit cu ochi răi scoate la iveală concepţia de viaţă conservatoare a comunităţii. În Judge Priest (r. John Ford, 1934), el joacă rolul unui judecător din statul Kentucky, care luptă împotriva sentimentului patriotard şi, în acelaşi timp, încearcă să-i găsească perechea vărului său, pentru împlinirea în dragoste a acestuia. Steamboat Round the Bend (r. John Ford, 1935) este ultima producţie în care Will Rogers a lucrat cu Ford şi penultimul film din viaţa sa. Cu toate că miza a constat şi în acest caz în viaţa unui om şi în dovada dreptăţii, caracterul lui Rogers a rămas aproape în totalitate lipsit de încărcătura dramatică care cuprinde personajele secundare, datorită în principal armonicii comice-ironice din jurul personajului.
Janet Gaynor a devenit nemuritoare ca urmare a două producţii ale lui Fox, premiate cu Oscar. Seventh Heaven (r. Frank Borzage, 1927) este povestea unui cuplu nefericit, torturat de sărăcia şi lipsa din anii de după primul război mondial. Aurora (Sunrise, r. Friedrich Wilhelm Murnau, 1927) – graţie printre altele genialităţii regizorului Friedrich Wilhelm Murnau – este una dintre materialele de bază ale studiilor de artă a filmului. Charles Farrell, actorul cu profilul nobil, a fost perechea lui Gaynor în douăsprezece filme romantice, colaborarea lor profesională constituind naşterea primului cuplu de vis american, cu toate că dragostea lor s-a limitat la lumea filmelor în care jucau.
Deoarece filmele de la Fox cuprind toate genurile de film caracteristice perioadei, este aproape imposibilă găsirea unui principiu de creaţie dramaturgică comună acestora. Caracteristica lor specifică este constituită de factorii obligatorii care au determinat la nivel global producţia de filme a anilor ’20 şi ’30 şi care au garantat supremaţia asupra stilului genului. Fox Film şi-a produs adaptări literare – Romeo şi Julieta (Romeo and Juliet, r. J. Gordon Edwards, 1916); Madame Du Barry (r. J. Gordon Edwards, 1917) –, poveşti biblice – Salomé (r. J. Gordon Edwards, 1918) –, filme despre Vestul Sălbatic –The Rainbow Trail (r. Frank Lloyd, 1918); The Iron Horse (r. John Ford, 1924) –, epopei romantice de război – Lucky Star (r. Frank Borzage, 1929) –, ca şi toate celelalte companii. Dacă printre filmele din categoria comercială au apărut şi unele creaţii de autor, acestea s-au născut mai mult datorită găurilor sistemului de producţie a filmului sau datorită libertăţilor iniţiale ale regizorilor europeni (Aurora, r. Friedrich Wilhelm Murnau, 1927).
Dezvoltare şi eşec
Chiar dacă exploatarea cultului starurilor a constituit un pas important, cea mai îndrăzneaţă faptă a lui Fox a fost crearea filmului sonor (Movietone Sound-system) care a permis sincronizarea imaginii cu sunetul. Om de afaceri cu experienţă, în opoziţie cu ceilalţi cineaşti sceptici, a exploatat posibilităţile date de noua tehnologie, care au făcut posibilă dezvoltarea rapidă a întreprinderii. Chiar din anul 1927 a lansat serialul de reportaj/documentar cu titlul Fox Movietone Feature cu o valoare sociologică enormă. Spiritului antreprenorial al lui Fox se datorează, printre altele, acea înregistrare cu sunet, în cadrul căreiaSir Arthur Conan Doyle, scriitorul scoţian cu părul cărunt în acea vreme, părintele lui Sherlock Holmes, povesteşte despre opera sa şi despre studiile spirituale care i-au definit bătrâneţea, însă trebuie menţionat şi jurnalul care prezintă tentativa reuşită a lui Charles Lindbergh de traversare aeriană a oceanului cu o valoare documentară indiscutabilă.
Drept consecinţă a dezvoltarii economice de la începutul anilor ’20 („roaring twenties”) a fost o atmosferă dominată de voia bună nelimitată. Cea mai importantă caracteristică a acestei perioade este că publicul a aşteptat de la lumea cinematografului confirmarea modului său de apreciere a realităţii. Fox a tins spre satisfacerea acestei necesităţi, ceea ce a avut ca suport în principal structura sa „inversă” de afaceri. El nu a avansat de la crearea de filme spre proiectarea lor, din contră: cea mai mare dorinţă a sa a rămas şi în continuare extinderea reţelei sale, la Berlin şi la Paris a amenajat un fel de mini-Hollywood, iar după moartea principalului său rival, Marcus Loew, şi-a propus achiziţia afacerii familiale care includea Studioul MGM şi aproximativ 200 săli de proiecţie. Fuziunea a fost împiedicată de influenţele politice ale lui Louis B. Mayer şi un accident rutier nefericit care l-a legat pe Fox de pat pe o perioadă de câteva luni. O dată cu însănătoşirea sa, piaţa s-a destrămat, Fox pierzând de la o zi la alta peste 150 milioane de dolari. Cu toate acestea, cea mai mare pierdere a constituit-o vânzarea participării din First National la Warner Brothers, datorită căreia compania care până în acel moment s-a clasat printre cei mici, a ajuns să crească în anii ’30 până la dimensiunile celor mai mari firme.
Fox a fost arestat pe o perioadă de şase luni, după ce a fost implicat într-o afacere de corupţie, s fost deposedat de imperiul său, şi cu acestea i s-a terminat cariera de afaceri uimitoare. Întreprinderea sa a avut o singură cale de supravieţuire: unirea într-o formă legală, posibilă ca urmare a muncii statornice al lui Sidney Kent, fostul director de distribuţie al studioului Paramount. În 1935 Fox Film Corporation a fuzionat cu o întreprindere mai mică, 20th Century, prin care Danyl F. Zanuck de la Warner a fost numit noul director al studioului de pe coasta de vest, acesta punând în aplicare în continuare strategia de conducere severă al lui Fox.
